Ma urc in tren,
in trenul vietii mele,
tu-mi faci din mana adio
si imi trimiti bezele.

Am urcat in graba,
n-am avut timp de bilet,
am urcat ca sa urc,
fara sa stiu unde merg.

Porneste trenul, viata mea,
porneste catre stele,
ramane-n urma statia
de unde imi trimiti bezele.

Nu te-am vazut plangand
in linistea vacarma,...
m-as fi intors din drum
tragand semnalul de alarma..

Asa ca imi continui drumul,
raman statii in urma vietii mele
si din fiecare, tu,
inca-mi trimiti bezele.


7sept2000