ploua ciudat
peste pamant,
ploua cu lacrimi
ce par de sfant.

si uda e iarba,
iarba cea verde,
dar asta in ploaie
nimeni nu vede.

oamenii trec
pe strazi, plouati,
si cu totii imi par
foarte ciudati.

ma ploua pe crestet
cu versuri albe,
in ele mintea
vrea sa se scalde.

se-opreste ploaia,
m-opresc si eu,
si deodata din minte-mi
rasare un curcubeu.