mă-nchid cu șapte lacăte în fiecare zi
să aflu-n mine verbul durerii
de a fi

căutarea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbe
căci visul mi-e departe pământul
mă resoarbe

e frig și e-ntuneric în mine și-n afară
și-n țurțurii ce umplu lumina mea
de ceară

cuvântul putrezește-ntr-un colț uitat de gând
poemul moare moare cu
fiecare rând

iar pana mi se rupe în mână fără veste
închei aici e capăt e capăt
de poveste