Lumea e o scena, oamenii sunt veseli actori,
Replici in loc de vise aplauda reci spectatori.
Pe podiumul de sticla un alt eu joaca rolul meu
Si cu manusile de fier ma cheama pamantul ateu.

Pierdute-n culise se-ascund de lumina-ntrebari,
Infasurate-n cortine stau amortite visari.
Posedati de cantecele indepartatului rai
Sunt ochii lor pierduti si plini de cenusiu mucegai.