Aici si pretutindeni,
cum vremurile iesitu-si-au din matca
am si eu dreptul ca sa ies din mine.

"Oh, Doamne!
Nu sunt decat bufonul tau.
Ce poate sa faca un om
altceva decat sa fie vesel?"

In inima din inima din mine
ce as putea sa pun altceva
daca nu lacrimi de bucurie?

Doamne, inalt eu glas
dar jos ramane gandul meu, si trupul,
la cer n-ajunge fara gand cuvantul.

Aici si pretutindeni,
cum vremurile iesitu-si-au din matca
si gunoiul se-ntinde pe balarii,
ca sa le-ngrase.

Parca in ciuda florilor.