Frig îndurerat

Prin zloata umilă
Convoiul funerar trece,
amestecând involuntar ingredientele pămânești.
Pe strada tristă și cenușie
Oamenii trec în pas de plimbare nehotărâtă
Înjurându-și în gând, ca o ironie, morții.
E frig și gheață în suflete
Cu convoaie funeare care se întrec
pe strada îngustă, în drum spre cimitir,
Cu oameni meschini și uscați de frig și nevoi.
De ce și de unde ?
Cum ? Pentru ce?
Aceleași, mereu, veșnice întrebări.
(2 decembrie 2002)