Cântãreti bolnavi
Purtãm fãrã lacrimi

o boalã în strune

si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadã
de foc stinsã-n teacã.
Ah iarãsi si iarãsi
cuvintele seacã.

Vânt vesnic rãsunã
prin cetini de zadã.
Purces-am în lume
pe punti de baladã.

Strãbatem amurguri
cu crini albi în gurã.
Închidem în noi un
sfârsit sub armurã.

Purtãm fãrã lacrimi
o boalã în strune
si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Rãni ducem - izvoare -
deschise subt hainã.
Sporim nesfârsirea
c-un cântec, c-o tainã.