Iubește ceea ce sunt!
Aripă albă de pajură
zdrențuită-n cădere,
jumătate lumină,
jumătate durere
zbor frant.....
copac despuiat
de frunzele toate,
jumatate ars de dor,
înflorit flori de colț,
în așteptare,
pe jumătate!
Trist
se tânguie-n noapte
o pasare maiastră,
atât de crudă-n cuvânt
și atât,
atât de albastra....
Iubește ceea ce sunt!
Jumătate din mine-i gradină,
cealaltă jumătate-i deșert
născut din tine,
din nisipul netimpului nostru
scurs din privirea-ți senină
tăcut și alert
în jumătatea aceea de zi,
după jumătatea aceea de noapte,
când visam amândoi
că vom pași împreuna
până și dincolo de moarte.
Iubește ceea ce sunt!