agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-06 | | Înscris în bibliotecă de Adriana Camelia Silvia Popp
cînd ploaia ne-apuca pe cîmp și ne uda pîn la piele
cînd culegeam volbură, balegă, prune, greieri și surcele cînd mergeam la pescuit, la pus pomi sau la vînătoare cînd veneau găzarii din Moldova cu sare cînd jupuiam vulpile sau iepurii, cînd omoram șerpi cînd i-am prins pe Sîsîilă cu capra și pe Þica în ierbi cînd se revărsau apele, cînd strîngeam fînul, cînd au intrat lupii ori mistreții (nu mai țin minte) în grădina dintre bîlcă și drum, a Cuculeții, cînd puneam bureți la murat ori spintecam clenii ori jumuleam sălbaticele gîște împușcate-nspre toamnă, cînd cădeau cîrd sub toporiște puii de găină - că se-apropiau nunțile - și-ncepeau și fumegau cazanele cu țuică, de se-mbăta satul, iar dolofanele, bulbucatele coapse de muieri se umpleau de copii ca fagurii de miere cînd făceam garduri de cătină și laptele-ncepea să spere cînd alergam prin fagi după cuiburi, prin cireși după clei cînd s-au aprins fînețele ca orașul Pompei cînd au secat fîntînile, au murit cîinii, au rămas neîngropați răposatele femei, răposații bărbați cînd a venit războiul, de lua oamenii și vitele cînd țurțurii gheții au împuns ca stalactitele cînd au fost găsiți mocîrțanii în patru labe păscînd prin pădure leurdă, le curgeau balele blînd începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame, o năpîrcă a fost scoasă din greabănul vacii lui Zîmb ori din cîrcă subsese subsese și se-auzeau chițcăind cuiburi de șoareci sub șoriciul viu al porcilor ca sub grind unde stau răboajele, păpușile de tutun, clonțul hultanilor, colții de mistreț, ghearele de urs ori de uliu cînd turme de șoareci intrau și ieșeau ca suveicile anilor treierînd peste-nnegurata legendă a lui Amuliu cînd gușa văii lăcrima galben-verde mogîldeața de plop scorbură și depărtare cătun cît un clop cînd paparudele verii țîșneau cu fiecare-mpușcătură pe deal cînd a curs toată noaptea uciderea mersuluui ideal cînd s-a abolit umbletul cînd au stat lucrurile cînd au stat ființele cînd geneza și-a rechemat semințele noima, tainele, plămada, amestecîndu-le-n gînd, înhumîndu-le-n coșmare și a început întunericul cel mare...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate