agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-30 | |
prin propria vointa si-a stabilit sentinta,
un tel absurd spre care va alerga mereu; si-atuncea omul a creat speranta, si a numit-o dumnezeu... El a-nteles din sufletele triste ca fara-al sau miracol, omul e pierdut. si dumnezeu a zis ca vrea s-existe, si astfel s-a nascut... cand a venit spre ei, ei nu l-au cunoscut, dar s-a-ndarjit s-ajute fapturile de ceara. si dumnezeu stia ,inca de la-nceput, ca pentru a-i salva , va trebui sa moara.. ei l-au urcat pe cruce, dar n-a mai inviat; si-ntru-n mormant de piatra, pe veci a fost inchis, lasand in urma Sa pamantul blestemat, caci ei au vrut Lumina, si tot ei L-au ucis.. si oamenii-au purtat eternele blesteme pana in clipa cand, cu ultimol efort, au hotarat din nou, din inaltimi sa-L cheme si sa isi ceara-iertare...dar dumnezeu e mort.... **** s-a intamplat demult, de-aproape-o vesnicie, insa fantoma Sa mai bantuie mormantul, si macinat de vina, omul nu vrea sa stie ca-i sta deja-n putere a stapani pamantul. c-o singura rostire si-ar anula sentinta, dar adevaru-acesta il va nega mereu, caci disparand regretul, va pierde si speranta si in absenta sa, Omul e dumnezeu....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate