nopti cu luna plina
ma umplu de durere,
ca te-am lasat sa pleci
fara “la revedere”.

nopti de singuratate,
si pline de raceala,
ma omoara incet
ca o picoteala.

noptile astea atat de negre,
fara saruturi, nici managaieri,
ma fac incet sa-mi fie teama
sa nu cad in linistea propriei nebuneli.

si vreau doar sa opresc
noptile astea fara iubire
ce-mi sunt asa aproape
pornite-n prigonire;

si simt pe dinauntru
un simtamant ce a-nceput sa creasca,
de frica sa nu mor
fara ca nimeni sa nu ma iubeasca.

24 mai 2000