agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-13 | |
Ha, ha! Ce mă bucur!
Am mai găsit un semn de la tine. Le voi aduna toate într-un clasor Pe care îl voi boteza după numele tău: Infinită tandrețe. Primul semn a fost o întâmplare din care ne-am ales amândoi cu zâmbetul pe buze. Al doilea semn a venit, furișându-se imediat după primul, tiptil-tiptil ca o părere. M-ai întrebat ce făceam la mall. Eu, nevinovată fiind, (n-am fost niciodată pe-acolo) am ridicat din sprâncene și-am rămas așa, cu întrebarea ta între ele. Apoi a venit și al treilea, bățos, ca un curcan înfoiat plimbându-se printre mai micile cuvinte care cădeau din greșeală din dialogurile celorlalți, un sărut virtual, primul. Al tău! Și uite, din virtual, sărutul acela a devenit cea mai frumoasă realitate a mea, de drag o îmbrățișare, al patrulea semn de la tine. Sunt o norocoasă! Semnul de la numărul 5: cafeaua din dimineața noastră plus primul nostru răsărit, din câte vor urma. La al șaselea a fost cel mai simplu: ochii mei s-au umezit de aburul vorbelor tale. Iar al șaptelea semn l-am găsit aseară, (tocmai ce-mi spălam ochii de oboseala de peste zi, de la radio se auzea „Women in love”), e o pată mică, maronie, pe genunchiul stâng, rămasă de la degetul tău mare pe care l-ai apăsat acolo, însemnându-mă a ta. 12 decembrie 2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate