ti-e greu, o stiu prea bine, sa te demasti
asa dintr-odata
sa strivesti intre dintii sticliti firimitura
de piine,
plinsul de prunc,
ghemul de zile.

e dificil sa-mi arati cit de mult ma iubesti
cind demarez spre cetate purtind
dragonul pe frunte,
cu gindul in cirdasie cu litera nenascuta
plina de lutul cu care orbii ung orbitele
doldora de gize

e o corvoada sa ma asiguri mereu ca
existi pentru mine,
ca poti sa te nasti de nenumarate ori
numai pentru mine.
respiri a ma carne,
bei al meu singe,
digeri halci din sufletul meu

dar o faci, le faci
cu intaritare de sisif
cu indirjirea actorului de a se juca
incontinuu pe sine
cu gindul ca izbavirea vine din pocalul
cu venin de zeita.