am auzit o veste-n sat
cum c-a murit un baiat tanar,
si punandu-mi capul pe umar,
cine sa fie? m-am tot intrebat.

am iesit apoi in strada,
eram grabit,...eram grabit,
si-am intrebat primul intalnit,
dar nu stia,...si gandu-ncepea sa ma roada.

nu stiu de ce, aveam un gand
ca ar putea fi cineva pe care il stiu,
si ma-ntrebam de ce nu puteam eu sa fiu,
de ce un prieten, si nu eu mai curand?

nici nu mai stiu ce-aveam sa spun,...
prin multime cu greu mi-am facut,
am ajuns langa mort,...si l-am vazut-
era el-cum banuiam-prietenu-mi cel mai bun.


lui Catalin Chirila,
11 sept 2000