Minunea mea, ai aparut intr-o searã
Era rece și aproape iarnã afarã
Eu te-am privit și mi-ai zâmbit
Surâsul tau pe veci m-a cucerit.

Minunea mea de suflet te-ai lipit,
Te-am sãrutat pe frunte și ai gângurit
Apoi ai adormit lipit de sânul meu
Comoara mea de-acum vei fi mereu.

Cu gânguritul tãu mã chemi la tine
Alerg mereu sã te alin, sã te iubesc
In brațe sã te țin, sã-ți fie bine
Minunea mea: un boț de suflet omenesc.

Cu tine ai adus lumina, viața
Si pentru tine aici voi fi mereu
Când ochișori-ți lumineazã fața
Sufletul tãu se lipește de al meu.

Scâncești ușor fiece noapte
Te-a speriat ceva, micuțul meu ?
Mânuțe ce mã cautã înfrigurate
Te cuibãresc aici la sânul meu.

Si simt cum inima-mi tresaltã
Când pofticios la sân te ghemuiești
Minunea mea plãpândã, delicatã
Pe zi ce trece tot mai dulce ești.

Pe fruntea-ți albã te sãrut ușor
Te liniștești, adormi și-ncet mã tragi
De-un deget ce l-ai prins în pumnișor
Obrajii tãi îmi sunt atât de dragi...

Când dormi adânc ți-e rãsuflarea toropitã
Si-atunci tresar și mã întreb: „E bine ?”
Dar tu zâmbesti in somn. Te sãrut topitã,
Inger bãlai ce-ai apãrut din mine.

Iar mâna mea ușor te-alintã
O sãrutare caldã îți vegheazã visul
Minunea mea ești rugã împlinitã:
Un înger ce-mi aduce paradisul.

Minunea mea, în suflete te-ai cuibãrit
I-ai cucerit pe toți fãrã sã vrei
Al nostru univers întreg ai devenit
Si te-am numit simplu ANDREI.