Târăsc
în tălpile-mi de smirnă și tămâie
vagi urme de păcat
și blasfemie
prin vene-mi curg iubiri
diluate-n așteptarea
promiselor eresuri
și-mi pipăi goalele orbite
sperând ascunsele-nțelesuri.

Și rătăcesc
în necuprinsa Ta câmpie
scurmând neascunse gropi
de simț și nebunie
care-nfloresc în urma-mi
alese flori de insomnie.

Am mii de rugăciuni
crestate-n tâmplele-mi rebele
și lupii binelui se-adapă
din palmele-mi strivite-n calea
nemântuirii mele.

Pribeag fără de drum și trup
hulesc necunoscute drumuri
și preanesfâșiate trupuri.