Ma urmaresc gandurile
in seara de mos Craciun,
cu ingeri,
crescuti din intuneric spre lumina.

A intrat iarna-n oras
cand ma pregateam
s-o chem la mine
pe vecina lui Dumnezeu
pentru un transfer de materie.
Aveam intrebari,
raspunsuri,
de sfarsit si de inceput.
Prietenul meu
plonjeaza mereu invers, spre cer.
O mie de maini
i-am intins spre pamant.

Azi noapte
latrau cainii,
intretineau discutii
pe teme cosmetice
(frumusetea ciolanului).

Nu mi-e somn,
stau de vorba cu fulgii de nea,
femeia din cer,
inhamata la constelatii,
a uitat de mine.
Nu stiu daca vine
sa ma dezlege de un destin
legat de gradinile publice.

Voi primi doar un suras
in seara de Mos Ajun.