In anii grei ai ratacirii,
cand ma voi spovedi usor,
ma voi visa la malul marii,
la apa ce-mi mangaie un picior.

Nisipul infinit m-asteapta,
sa ma intind, sa m-adancesc in el,
si sa primesc o veste-adevarata
printr-un calator, micut porumbel.

Ma voi adanci apoi in mare
gandind la timpul ce s-a scurs,
in ochi sclipind maretul soare
ce se indreapta spre apus-
apus al meu si al timpului scurs.