O frageda iarna de-acuma se lasa,
Ce sfanta e lumea sub simple zapezi,
Ia sufletul drumul si vine acasa,
Zapada se lasa pe calme livezi.

Urmeaza viata o partie-ngusta
Facuta de talpi si de aspre copite,
Nici un cocor din stoluri nu sta,
Se-nalta pe aripi de aer tocite.

Acum e momentul cel mai propice
Ca vilturul iubirii sa ne rapeasca-n cer,
Acum din cer ar vrea ca sa pice
Dumnezeul ce sta printre stele stingher.

Se lasa-n jos profiluri de ceruri inecate,
Se destupa cararea intoarcerii in noi,
Afara din destin, in locuri indepartate
cade o amintire pe recele sloi.

Batem la albele, marile porti,
Cu primavara-n suflet, de parca am fi zaluzi,
Si trece destinul ca pe langa morti,
Da haosul din noi in muguri cruzi.