Sunt vinovată pentru ziua ce-a trecut,
La fel, pentru secunda ce-o să vină,
Pentru lumina care-n zori a renăscut
Găsește-mi mie, numai mie vină.

De-i cer senin pe mine mă-nfierează,
Iar dacă luna se-nfășoară-n stele
Și la povești de dragoste veghează,
Să port tot eu flagelul, pentru ele.

Pentru sărutul bobului de rouă
Pe-abia îmbobocitul trandafir
Pedeapsă dă-mi doar o petală-două,
Cu-obraji-mi palizi, rar, să le respir.

Pentru ninsoarea ce va fi să cadă
Să fiu stigmatizată eu. Aștept
În păr să-mi prinzi toți fulgii de zăpadă
Și-apoi răsare-i ghiocei, pe piept.

Eu recunosc! Sunt vinovată pentru toate,
Și pentru multe altele. Dar încă
Mai poartă un surâs buzele-mi coapte,
Deși sub pleoape, lacrimi se aburcă.

Da, tu te lauzi că ești pur, ești înger.
Ei haide, trage-mi sufletul pe roți!
Dar, tot privind cum dragostea mi-o sânger,
Tu vei putea aceeași vină să o porți?




7 ianuarie 2003