Sarută-mi ochii palmelor,
atinge-mi gura mâinilor
căci m-au acoperit frunzele și lumânările fără fum
și statuile fără umbră....
Unde erai?

Ascultă cuvintele degetelor
și minte-mă....
Minte aleile ude presărate cu frunze uscate!
Minte-le cu grijă,
sunt toate făcute din palme,vezi?

Bea câte-o picătură
din lacrimile mâinilor
ca să poți să-ți culci degetele
pe ochii ce-au uitat să plângă....



Prefă din nou cuvintele în palme;
mâinile umbrei mi-au furat....tăcerea....