1.

Ce tristă pierdere de timp
dar ce frumoasă melancolie de tine
mă înconjoară.
Să fii chiar tu
sau doar un vis de odinioară?

Cum mai râd cuvintele de mine
azi parcă și sticla aia de apă minerală
râdea in hohote spre mine.

2.

Nevasta mea m-a intrebat:
"Mă vei iubi vreodată?"
Eu m-am blocat
însă privindu-i sfântul chip
am spus încet că nu.

Am plâns,
a plâns și ea.

De ce greșesc mereu în fața ta
iar tu de ce mă ierți mereu;
de ce tocmai acest mine
are norocul de-a fi iubit de tine?

Nu te merit,
nu te iubesc
dar te doresc
iar viața mea
fără de tine
nu are sens.

3.

Când am venit acasă azi
cum mai râdea câinele de mine.

Cheia parcă a intrat cu frică-n ușă
gândinduse că poate te-ai săturat
și ai plecat.
Dar nu.
Eu te sărut păpușă
și-ți mulțumesc;
mă-ntrebi de ce
iar eu răspund că pentrul simplul fapt
că tu exiști.