L. a rostit cuvintele dupa
care nu se mai poate spune nimic
esti atit de departe
de orice inchipuire
nici moartea n-ar fi stiut sa
incheie cu atita elocinta
o data cu tine a disparut
nu doar trecutul in care exista
un chip
ci si o viata de aproximare
a celui mai neasteptat
suris al tau
suntem atit de singuri, acum
unul cu altul
incit nici nu ne mai simtim
singuratatea
chipul ti-e atit de diferit
incit aproape ca-l doresc
ca pe cea mai concreta
imagine a Strainului
intrezaresc bucuria lui
noua
bucuria lui necunoscuta
inteleg ca i-as putea
povesti despre tine, am
putea ride putin impreuna
dupa indecenta faptului
de a te fi iubit ne-am simti
din nou oameni
ca doi soldati ce se cunosc
pintru o clipa in transee,
satui de violenta si seriozitatea
din jur.