Ca un nebun iubeste si-i da asigurare,
Ca e etern ce simte, mereu o va iubi,
Insa eternul asta nu-i chiar asa de mare,
Candva se termina si-o va minti.

Ce nu-i al lui ofera azi si e convins
Ca ea e, pentru viata toata,
Peste un timp va declara invins:
Iubire-a fost, atunci, odata.

Te lasi incet incendiata de ce spune,
Te mistuie placut cu-a sa iubire.
Ce vorbe mari si cat de bine pot sa sune!
Nu-i minunat? Nu-i fericire?

Nimic nu e etern si nici iubirea sa,
Eterna este clipa asta-n doi,
Iubirea toata ,atat cat poata da,
Acum, aici, conteaza pentru voi.

Si nici a ta iubire nu e chiar cum crezi,
Doar timpul stie ce si cum va fi,
N-o sa mai vrei cuvinte, ci dovezi,
Cand din betie te-oi trezi.

Si cand iubirea ajunge intr-o zi
Sub microscopul ratiunii tale,
Ce mai ramane din verbul a iubi?
Doar urme de vin rosu in pocale.

Un fel de iubire dureaza, macar,
Iubirea lina, fara mistuire,
Nu cea primita, din senin, in dar,
Dureaza totusi, un fel de iubire.

Si-i vorba de acele sentimente,
Ce-ar trebui sa creasca-ntre scantei,
Cand flacarile vechi vor fi absente,
Sa incalzeasca ochii lui si-ai ei.