agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-14 | |
Astazi sunt trist,
o tristete de copil uitat pe o campie fara margini, jucandu-se prin ierburi si privind la soare, singurul prieten. Ma uit in jur si nu vad o fantana care sa-mi astampere sensibilitatea ce ma doare si ma patrunde inexplicabil. E toamna poate, cu rugina ei adormita care ma nelinisteste, pana in piept imi patrunde si loveste in stanga si-n dreapta cu un neinteles junghi ce nici nu doare, nici nu alinta. Doar soarele ma inconjoara si o mica nadejde abea nascuta, ca undeva o iubita intelege ce se intampla. Plec intr-acolo alergand peste dealuri si paraie si-n porumbisti culese , ostenit stau, cu ochii spre sud. Nu stiu ce voi gasi in acea zare, cand muntii ma vor opri sa mai caut, ce privire se va opri in ochii mei si ma va ascunde in launtrul ei. Ai tu? atata loc in fiinta ta , nesadit si necules pentru a intelege doar rostiri neimplinite ce n-au forma unor versuri dulci, ce nu inseamna , decat dupa infinite strecurari, o adiere, poate un mic semn, oprit. Ai tu puterea sa crezi ca tii in palme fructul din varful pomului, acela sa fie al tau, il alegi si sa nu plangi daca il vor manca pasarile. Cu tine vreau sa respir sa merg prin gandul tau pana in adancimi care dor, mai mult dacat a oamenilor plapanda iubire. Du-ma la tine , gand al tau , tacere a ta spune-mi mie linistea buzelor tale, ce nu soptesc macar, ce nu saruta macar, ce nu doresc macar. Ce ma asteapta acolo? Spargem noi o fereastra intr-un zid din iubiri pe care l-au ridicat de atatea ori altii, ca s-au rotunjit caramizile ca niste mingi. Cat s-au mai putut iubi! pe cata degeaba au mai alergat toti la impreunare. Eu scriu. Sunt astazi trist, si-ti scriu fara a dori sa-ti spun ceva anume, imi inchipui doar ca vei afla asa, de ce vorbesc cu tine. Mai bine plec pe acea campie fara margini si ma intind intr-o zare, sub nori sa stau cu ochii astupati de cer si nemiscarea sa ma cuprinda incet. De vrei iti pot aduce o mica tresarire si acolo sa te astept.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate