Tolanita-n pat,casc ochii pe pereti,
Privirea-mi se opreste asupra tabloului de linga colt
In care e iarna si sunt multi copaci zvelti.
Privirea-mi profunda,
Usor incepe sa confunda
Realitatea cu acel mic tablou
Incet-incet,apare chipul tau...
Tu,cu ochii tai si parul tau inchise la culoare
Ma faci sa uit de frigul de afara
Ma faci sa cred ca iarna este vara...
Zimbetul tau imi acopera fiinta
Si-mi indeplineste dorinta
De a avea pace sufleteasca din nou...
Insa ce cruda-i viata,
Caci totul se intampla-ntr-un tablou