Sufar din cand in cand de un handicap de gradul III.
Intre noi bufonii stim ca e boala grea, mortala chiar
"Ha, iubite, esti hazliu si linistitor"
Zice ea, intinsa de fericire
Ca o barza intre doi magneti.
Plusul si minusul meu s-au stricat.
I-au stricat si vremea urata, si sufletul meu egoist-rapace.
Of, pina si basca de clovn a cazut in nisip.
Sa ma aplec? Peste putinta.
Pentru ca acum,
Cand sunt trist,
Devin translucid
Nu ma mai disting in decor
Babele se aseaza pe scaunul in care stau.
Dar de ce zic eu ca stau? Caci nu exist.
Exist doar prin durerea mea, atat. Si e putin.
De aia mi-e o frica de melancolie ca de dracu'.