Tampla-mi pulseaza
a lacrima neinteleasa
si cred
ca undeva
asteapta sentimentul de treapta
o ultima respiratie
nedreapta..

nu cred in viata
in moarte nicicum
mai degraba
intr-o a treia cale
un fel de alta stare de agregare

de nu mai respir
iar plamanii
ii umplu cu lest
sa ma opreasca
intr-o rupere inceata
de scoarta crapata
cu lemnul mustind
a seva de inima calda..

asa as invata
a cata oara?
sa te preumblu
cu sufletul pe afara!