Traiesc prapadit,
nascut cu nesansa,
sub auspiciile fatalitatii,
in tara nostalgiei.

Aici sunt putini cei care rad,
nu din cauza durerii
ci de nostalgie.

Deasupra tarii mele zboara,
faimoase,
calatoarele pasari de cenuse
si din cand in cand
ne tulbura linistea cate un avion.

Prin rauri
nu mai curge de mult
acea apa clara care te-mbia s-o bei
nefiltrata.

Pe drumuriel de tara
umbla numai praful peleri
iar din cand in cand
un batran cu privirea amara
strica somnul cainilor.

La noi,
cei care ne conduc
nu o fac din pricepere
sau din buna credinta
ci doar sub auspiciile fragmentelor raslete.

"Intre stanca si stanca
ei nu se gandesc la carma vasului
ci la lucrurile ce le-ar putea pune de-o parte
in eventualitatea naufragiului."

Traiesc,
nascut sub auspiciile fatalitatii,
in tara nostalgiei.
Aici nu pot sa mor
deoarece nimeni nu vrea sa ma ierte
pentru ca am trait.