Palatul inimii se-ntampla sa fie
culoare cersind dorurile ,
zbor felii destul amorsate
in liber arbitru si plang
zambetele fabricate cursiv
de magia nerevenirii noastre .
Curand tace clipa si of !
destul cuvant am poezie ,
respir favor mistuitor
si sufletul ecou se face-n zbor !
Ai cruta albastrul popotat
mai sus decat verticala inimii
sa-ti fie cerul decor
cu linistile sale paralele !
Ating versul , susura nefericirea
si-mi plang ceturile cu care
vad visul uman ,
Pacea , doar pacea mai revine vibrand !