agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-28 | |
Senina noapte-n luna lui cuptor,
Pe tarm, miros de scoici inca incinse, Marunte valuri se abat desprinse Si se retrag iar triste-n lumea lor. Un ultim pescarus ce ratacit mai zboara Ca un ecou ne striga si ne-ndeamna C-un tipat surd si-o oarecare teama Sa ne-aratam degraba-a doua oara. Ceva in noi de-odata-a tresarit, Doua suspine stranii au nascut O unica dorinta-un sentiment placut - De-a fi din nou cu marea, si-am venit. Si ne plimbam prin valurile sparte Tinandu-ma de mana, si mi-ai spus: "Plaja-i pustie, soarele-a apus, Doar noi suntem, nimic nu ne desparte!" "E-adevarat! Dar marea ne vegheaza Si luna muta-i tine companie." Am grait eu, pe plaja cenusie Inaintand, "si sufletu-mi ofteaza..." "-De ce-ti ofteaza? Ea-i martorul nostru Fiindca-ntr-o zi eu i-am spus un secret Asculta! Iti va spune discret, Prin cate un talaz albastru, Care-i secretul meu." Si respirand Usor in briza racoroasa-a serii Ne-am ratacit in umbra departarii Si-am ascultat talazuri clipocind... ...Caci ele erau vocea marii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate