agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-31 | |
Intunericul e din ce in ce mai des...
Simt mirosul prafului de stele Ce au truecut candva pe aici, Aud respiratia grea a pamantului Care s-a stins demult sufocata de vreme. Nu mai percep timpul si spatiul, Nu mai cunosc notiunea de prezent. Am asteptat indelung o raza de lumina Si pana la urma timpul S-a plictisit si-a murit pe grumazul meu, Acum e in rigor mortis Si eu ma intreb:"Cat de departe este ea?" Cineva mi-a zis intr-o zi: "De lumina te desparte doar dorinta. Doresti lumina? Nu trebuie decat sa spui: Fiat Lux! Si ea va veni." Dar am ramas in tacere, Gandindu-ma la eternitate Si tarziu, dupa ce a plecat I-am raspuns fara glas: "In singuratatea ei Dorinta a uitat sa existe. In intunericul meu Retina s-a obisnuit oarba. In infinitatea lui Universul nu ma cuprinde. Luptandu-ma cu toate acestea Am ramas fara organe de simt Care sa perceapa lumina."
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate