As vrea sa-ti spun ce sunt
dar ma irita
cugetul tare
departe de ispita
si spatele perdelelor de ganduri
iubirea
strecurata printre randuri

as vrea sa fiu o stare pura
sarutul de pe frunte
alunecat pe gura
iluzie cu rochie reala
spalata cu lumina clara

si daca tu nu crezi
ca sunt ce-as vrea sa fiu
iubire
dorinta
si
un cantec in pustiu
pe rand
sau toate deodata
nici nu mai plang
nici nu mai chem
si nici nu-s resemnata
imi pasc doar starile
pe pajistea de ganduri
si irosesc cerneala
pe nori
nisipuri
vanturi

iar cand te vad
ca un raspuns tarziu
vorbele tale-mi spun
ce eu nu vreau sa fiu

atunci
ma-ntorc
in lumea mea de vise
si mimez fericirea
cu usile inchise