Soarele a rupt perdeaua sufletului
Exploziv sparge oglinzile sinelui
A izbucnit un curcubeul în odaie
În căldura lină a blănii de oaie
Aștept pe o insulă singură, iernile.
În spate, cenușie și sumbră,
De călău îmi apare o umbră
Mă rotesc în sudoarea mea acră
Ferindu-mă de lumina cea sacră
Ce vine ca o revarsare de ape
Potopul aproape, atât de aproape!
Adorm târziu larvar, delirând
În muribunda -mi căldură visând
Nu este greu, nu sunt păcate
În somnul meu de puritate
Raza îmi desparte de înger aripă
Frumos, inocent, și fără frică
Privesc la suflet cum se ridică.