agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-04 | |
îmi căutai privirea
ca să te-ascunzi în ea îmi căutai lacrima pentru-ați spăla păcatul (iarna-și vedea de drum schilodind copacii) eu te-am lăsat știind că vorba-ți minte știam că totu-I fum știam că vrei doar clipa (copacii schilodiți zbierau spre primăvară) veneai de undeva mergeai, nici tu nu știai unde atât de tare te zoreai trecând grăbit peste-amândoi (primăvara era, însă, prea departe, nu auzea) în urma ta mă-ndureram 'naintea ta mă privegheam osândeai pentru a scăpa de-osândă prin mine o vedeai pe ea, prin ea, o altă ea… (timpane sparte de minciuni inundau orașul) îngeri de gheață călcau nedumeriți în jur, spărgându-se iar eu mă prefăceam naivă când brațul tău mă mângâia (un pescăruș cu pieptul zdrobit de val, murea…) ți-aș fi plâns în brațe m-aș fi ascuns în tine dar nu erai decât un poftitor de trup vroiai doar altceva decât ce-aveai (o ambulanță încărca inima mea peste care călcase-și tu din joacă, din neatenție, cu foarte mare atenție la tine…) privirea ta, din nou, mă căuta ca să se ascundă de privirea mea ca să te-ascunzi de tine ca să te-ascunzi de mine sau doar ca să schimbi o clipă cu o alta (un cortegiu funerar trecea în urma nopții noastre în timp ce tu îți pregăteai logodna cu o nouă clipă) pe furiș, să nu te prind îmi căutai lacrima pentru ați spăla păcatul (eu pregăteam masa, așterneam pe ea o față cu două fețe noi, pure, albe…) tu îmi deșirai amintirile, placid pentru-ați împleti ciorapi de iarnă - timp de viață - și călcai pășeai dur te învârteai te gândurai te întrebai îți răspundeai: e doar un basm de iarnă scurt, fugar, precum un picur prefăcut în frig. (după ce ai lăcomit totul, cu o lăcomie ghiftuită am strâns masa. Mi-am adunat firimiturile de amintiri din care te-ntrupaseși, întorcând timpul pe făgașul dinainte, înapoi în mine; n-ai băgat de seamă, deja plecasem, doar o urmă vagă de basm rămăsese-n urmă să-mi țină de urât) crezând că-i 2 în 1 am spart abacul când, însă, ne-am numărat pe degete tu erai deja 1 plus una plus una plus una eu eram deja una plus iarna. - 03.08.2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate