ai mei , de-i intrebai , nu prea puteau s-arate
patalamale c-au tocit la carte ,
dar doamne cum stiau din toate
ce-aveau nevoie greul sa si-l poarte
si-n tine cum credeau ca de o parte
le-ai rezervat atita miez in fapte
ca zdraveni sa se simta si aparte
cind fructele ograzii lor ies toamna coapte .

ai mei n-au fost umblati prea mult prin lume
si lumea nu-i stia pe ei ca nume ,
dar in catunul lor aveau renume
ca partea stiu corect sa si-o asume
si daca ai necaz la ei anume
poti sa incerci si vei gasi de au
ca din putinul lor inpart si dau
cum alti darnici sint numai la glume

ai mai n-au fost scoliti in artele alese
ce arme cu tais sau voaluri de mirese
sa incropesti din vorbe incearca sa te-nvete .
dar de-ajungeai la traista cu povete
ce ei din mostenire-n mostenire
o inbogateau cu alte mi de fete
puteai sa vezi prin luciul de fintina
cu cerul lui intors ca o caldare
cum soarele se scalda in racoare
si gol cum e il poti avea la mina

ai mei nu mi-au lasat prin testament averi
cu care eu sa pot ,umflat de fala ,
la altii in invidie sa dau navala
cind ma infrupt pe gratis din placeri .
dar o mindrie codrul meu de piine
sa mi-l cistig din pori vinzind la sare
strivind doar iarba verde in picioare
in drumul meu din astazi catre miine ,
provine dintr-o vina de putere
ce-i de la ei , si-i dulce ca o miere .