De ce e iubirea un dulce coşmar,
Şi visul e totuşi curat, nu murdar,
De ce este sufletul de toate golit
Şi gândul iubirii nicicând implinit?

De ce să te naşti din iubire,
Când iubire nicicând vei primi,
De ce e omul sortit la pieire
Cand dragostea-i curată pe veci va dăinui;

De ce este greu iubire să nu primeşti,
De ce este totusi mai greu să nu iubesti,
De ce ți-este dor de-un sărut mincinos,
De ce iubeşti totuşi un suflet gâunos?

De ce, cel ce curat iubeşte
Cunună de spini pe frunte necurmat el poartă,
De ce sufletu-i se chinuieşte
Şi crede că norocul nu-i e scris în soartă?

De ce e greu să recunoşti
Că în zadar iubeşti,
De ce nu poți accepta
Că suferința-i vina ta?

De ce să mă-ntreb
Când răspunsul nu-l am
Şi la ce bun să te-ntreb
Când nici pe tine nu te am?