Esti atat de frumoasa, iarna!
Campul intins pe spate, langa orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului...
imi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul indepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gandul creste in cercuri
sonorizand copacii
cate doi,
cate patru.