Cândva împărțeam și prânzul și cina
Știam amândoi de unde vine lumina

Cândva împărțeam și ochiul și gândul
Știam amândoi ce-nseamnă Cuvântul

Cândva împărțeam și pâinea și vinul
Știam amândoi cât ține seninul

Cândva ne-mpărțeam firesc unul la altul
Știam amândoi să-nvingem neantul

Dar azi nu-i nimic de făcut,
Nimic de-mpărțit, nimic de mirare
Deoarece altcândva l-am pierdut
Pe “amândoi” pentru “fiecare”