Acum nu mai plang clipele
Doar magie ... locul respira flori
Si vad timpul , cel grabit
Sa-ti duca veste , putina poveste
Din care sa-ti croiesti vis
La topirea clipei in farmec .
Parca striga si zarea , cea lunga
Sa-ti deschizi fiorul si cu dor
Sa lasi patima sa curga ,
Putina lacrima invelita in amor ,
Lanurile inimii fosnesc albastru
Si ce frumoasa e luna mangaiata
In puterea noptii , acolo
Unde uneori iti lasai sperantele
Ce poate fi mai departe
Decat lungile siruri de nestemate
In care ochii se risipesc
Clipa de clipa , de parca
N-ar fi pe lume decat fascinatie
Si pierderea memoriei despre frumos !?