1.
Iubire, care-mi aduci atata fericire
priveste, atent, prin adancurile inimii mele...
Undeva, ascunsa, vei gasi o lacrima
ce, fara sa vreau, e permanenta...
E singura mea amintire despre o alta iubire
care, insa, nu a avut implinire..

2.
Fericire te-am zamislit
din toate sperantele mele
atunci cand intunericul se imprastia
in lumina diminetilor de iarna...
Insa, tot eu, ti-am frant zborul
atunci cand soarele se ascundea
prin norii din care stateau sa cada
lacrimile pe care nimeni nu mi le-ar fi inteles...
Ai sa ma poti ierta vreodata?

3.
Te-ai ratacit prin multimea de oameni
care inunda Piata Tristetii;
nu am inteles de ce s-a intamplat asa...
Si noaptea, acum, imi pare atat de tacuta...
Si zilele, acum, imi par atat de triste...
Unde sa te caut cand gandul meu te-a ranit si te-a indepartat?
Soptesc chemari.
Rostesc chemari.
Strig chemari.
Ceea ce-mi ramane e numai gandul,
ce te cheama de nicaieri,
Si noptile in care, in singuratate, imi amintesc de tine...
Crede-mi soapta prin care-ti marturisesc, tarziu,
ca, indiferent de ceea ce a fost, eu te chem...

4.
Ar fi trebuit sa te numesti iubire
sau fericire sau implinire...
Dar ai ramas doar gand.
Si numele tau e...regret!
Si timpul tau e...trecut!

5.
Pasul meu rataceste pe strazi ocolite,
stramte si atat de tacute...
Gandul meu hoinareste prin timpuri trecute,
triste si atat de neimplinite..
Soapta mea se loveste in intuneric
de ziduri mult prea inalte si mult prea multe;
apoi se reintoarce pe buzele mele
ce nu o vor mai rosti niciodata...