Rad,plang,mi-e teama de omul de pe podea...
E umbra mea !
Sunt nebun...nu sunt ! Si daca as fi ?
Vreau sa ma arunc in intuneric,
Iar fata schimonosita
Sa se strambe printre zabrele.
Ploua in sufletul meu,fulgera in mintea mea.
Oare mai conteaza ce visez,
Cand am patru zari albe la care sa privesc?
Nu-i moarte, e viata
Raul rubiniu ce curge pe podea...
E din mana mea!
Atat de moale-i peretele,
Ce loc minunat de odihna pentru fruntea uda.
Ametesc si cad,si rad, si plang...
Stiu ca nu mai sunt eu. Eu am ramas la fereastra
Sa privesc apusul.