Am prins lumina in ochiul clar al marii.
Ce intunecat este irisul tau,Doamne!
Valuri albastre,albe,negre
Trec spre catarg.
Talazuri uriase se sparg peste mine in abis.
Plang.Uimire si uitare.
Iata toata viata
Ce mi-ai plamadit-o.
O ultima raza s-a scurs
In imensitatea acestui Univers.
Calmul. Rarul si cautatul calm
Spre care ne taram.
Dar unde sa-l gasim
Si cand?
Ne ascundem uneori dupa deget
Crezand ca totul va fi mai usor,
Insa cand deschidem pleoapele
Suntem invadati
De lumina atotstapanitoare a realitatii.
Piciorul ar vrea sa alerge
Cat mai departe de prezent
Si,totusi,ingenuncheaza in fata propriului Eu,
Depunand la jumatatea hotarului existential
Un unic semn de intrebare,
O ultima stea...