Mi-e dor de fiecare secunda ce o facem sa existe in noi doi.
Mi-e dor de fiecare parte a vietii cand gandurile se ating.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor chiar si de tacerea ce ne acopera uneori cand privirile noastre se intalnesc alintandu-se.
Mi-e dor de privirea ochilor tai cand ma privesc in adancuri.
Mi-e dor de atingerea mainii tale firava si calda.
Mi-e dor si iar mi-e dor, acel dor ce ma ingenuncheaza atunci cand nu esti langa mine, cand aleanul din mine nu te poate atinge.
Mi-e dor de urma pasilor tai lasata de zapada ce iti atinge timid glezna.
Mi-e dor!
Ma dor diminetile cand lumea ma ia de langa tine aruncandu-ma in vartejul universului, ratacindu-am ape drumuri straine ca apoi sa-mi arate drumul spre casa din noi.
Mi-e dor!
Ma doare seara cand umbrele trecatorilor se joaca cu imaginea chipului tau, iar dorul de tine te cauta in fiecare cotlon, vindecandu-se doar cu ultima mangaiere a sarutului tau.
Existi in mine in locul sadit pentru zei.
Mi-e dor, un drog al nebuniei din noi.
Dorul nebun de a fi mereu impreuna, acel dor ce te cauta chiar si atunci cand esti langa mine.