radea soarele de noapte
si luna radea de zi,
ca oricat se urmareau
nu se puteau intalni.

fugea teza de-antiteza,
nordul de sud, estul de vest,
doar eu voiam sa vin la tine,
dar nu ai inteles.

atunci ti-am scris o poezie
care sa te ajute,
pe tabla sahului albastru
regina alba sa se mute.

la turnuri apareau nebunii,
se auzeau nekezand caii,
pionii faceau exercitii
de aparare tactica.

toate erau in antiteza,
kiar sufletu-ti nelinistit,
voiam sa mi te fac nevasta,
dar tot atunci ai si murit.

ce trist!