agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-15 | |
Recunosc ..
Nu vreau o sambata ciopartita cu cutitul de taiat paine, nici o marti fara o aripa. Nu-l vreau pe februarie cu coastele rupte, nu vreau cardiaca zi de azi, si nici vreo dimineata din care sa curga lumina. Vreau o sosea putin uda, un drum cu sfarsitul deschis, vreau un intuneric spart, si apoi lipit ermetic cu crema de ghete, vreau copaci schiopi, sarind, pe unicul picior, grabiti pe langa mine, vreau multe, multe, tare multe frunze, vreau galben. Maine am sa le cumpar. Maine. Din piata. Cum ? Care piata ? Piata de vise, la intersectia miezului noptii cu Calea Lactee. An sa ma imbarc intr-o stea cazatoare, un picior o sa-mi atarne afara si-o sa se umple de stele, si-am sa ajung in vreo cinci minute. Am sa mai vreau un sarut, de inceput sau de mijloc sau macar de sfarsit, un sarut moale, si firav, de vata de zahar, un sarut argintiu, zambitor, cu un ochi inchis, si un ochi albastru, si cu mainile framantandu-se la spate. Maine la piata de vise, cineva le va vinde pe toate, proaspat culese dintr-o toamna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate