agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-15 | |
De când m-a vopsit in albastru urâtul,
cu fiecare om pe care-l descopăr, văd bine, când caut în trecut să-mi aflu-nceputul, aduc in lumina și-o mică parte din mine. Dar nu scap de ochiul care privește și mușcă, cu mâna-i lungă ce lovește și iartă, de soarta ce mă strânge ca o cușcă, și face viața cu propriul eu o ceartă. Ieri lut fără vlagă, azi romanță tardivă și liber în vânt ca floarea de nalbă. Dar parcă toate îmi sunt împotrivă și-atunci mă întorc la pietre și iarbă. N-am înțeles niciodată,(neputința gândirii). De ce fug și se-ascund oamenii când plouă? De ce de la muzică se ofilesc trandafirii? Chiar nu plâng pietrele sau ni se pare nouă? Deși n-a trecut mult de la propria naștere, urmărit de blestem și de umbra crescândă, crezând că voi obține întreaga cunoaștere, port o cruce de lemn pe o stradă urcândă. Îmi fac aripi de piatră si bucăți de astru, cioplind de zor la templul unui zeu absurd. Realitatea e doar un porc vopsit în albastru? întreb privind spre cer, dar parcă zeu-i surd! Nu poate fi,dar totuși,voi afla vreodată? și vă invoc pe voi iubitori de albastru. Arătați-mă așa cum nu voi fi niciodată! Răspundeți și scăpați-mă de chinul meu sihastru!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate