Marea la amurg se reflecta in inimi
usor
păcătos
precum fluturii
ce șterg aripile murdare
de cer.
Răceala se înfige in oase
si roade adânc:
uitare de sine in desertul
in care poti zari cactuși
sau numai nisip.
Tremur la gândul că totul e vis
că bureții pot șterge Alfabetul
cu mâna de om.
De aceea sparg table de sticlă
si orgolioasă vă spun
că am ucis aseară
o noapte,
că stele sunt înghesuite pe noptiera
si că Amurgii se aduna în zori
să culeagă oameni
înecati in saliva până la gât.