Ca să uit de moarte am rupt timpul în două,
Ceasurile toate le-am spart la jumătate ;
Si acum, că timpul a stat la ora nouă,
Am să fug să mă ascund prin secundele marcate.

N-as fi vrut timpul să-l răpesc
Dar, m-a durut să stiu că-ai plecat,
Că nu mai am clipe si sperante să iubesc
Si nici puterea să te las uitat.

Pe “ Măria-sa Ora exactă “ am trădat-o.
N-as fi vrut s-o las să mi te răpească,
Si-am închis-o în inima mea si-am legat-o
Să nu cumva să evadeze să te rănească.

Si n-am lăsat nimic din tot ce-a fost
Trecut de lacrimă secat de amintire ;
Nimic din ce-a fost iubire fără rost
Nimic cu care timpul să se lege fără stire.

Dar fiindcă am gresit spărgând tăcerea
Si fiindcă-mi plânge dorul înnestire,
Am să mă întorc si-am să-i redau plăcerea
Timpului de viată si dragostei menire.
6 aprilie 1995