Eram câteva fete abia născute
din transparențe ovale
ne crescuseră în mâini evantaie
palmierii de sticlă violacee
sub care ne ascundeam zâmbetele
și trupurile noi de privirea pătrunzătoare
a domnului cu baston violet
până și lentila de apă a valurilor
ne cerceta indiscret nuditatea virgină
ce țipa de durere sub monoclu
și carena unui vas a cărui pânze
fâlfâie întotdeauna la sfârșit

Nașterile din spumă
sunt întotdeauna roșii
ca soarele în crepuscul
mereu dureroase
mereu reci la sfârșituri
un geamăt din spumă